Prezentarea de date nereale publicului

Prezentarea de date nereale publicului

În art. 271 lit. a) din Legea nr. 31/1990 privind societățile a fost incriminată fapta fondatorului, a administratorului, a directorului general, a directorului, a membrului consiliului de supraveghere sau al directoratului și a reprezentantului legal al societății care prezintă, cu rea-credință, în prospectele, rapoartele și comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice sau juridice ale acesteia ori ascunde, cu rea-credință, în tot sau în parte, asemenea date, faptă ce se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, fapta fiind cunoscută în practica judiciară penală sub denumirea de „prezentarea de date nereale publicului”.

1. Practic, ce fapte sunt pedepsite?

Practic, legea pedepsește fie prezentarea, cu rea-credință, în prospectele, rapoartele și comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice sau juridice ale acesteia, fie ascunderea, cu rea-credință, în tot sau în parte, a unor asemenea date.

Prezentarea poate fi realizată (i) în scris, în cuprinsul unor prospecte, rapoarte, comunicate de presă, anunțuri publicate în format electronic pe diferite site-uri sau publicate într-un ziar tipărit sau (ii) oral, în cadrul unor conferințe sau emisiuni televizate.

Ascunderea poate fi realizată prin omisiunea de a insera o parte din respectivele date în cuprinsul unor documente prin care se prezintă informații cu privire la constituirea societății sau cu privire la condițiile economice sau juridice ale acesteia ori chiar prin omisiunea prezentării acestora în comunicările orale adresate publicului.

Datele asupra constituirii societății privesc acele informații referitoare la înființarea societății, spre exemplu: date privind capitalul social subscris și vărsat, acorduri și autorizații obținute, drepturi dobândite de societate, etc.

Datele asupra condițiilor economice ale societății privesc acele informații referitoare la activul și pasivul societății, respectiv la venituri, cheltuieli și profit.

Datele asupra condițiilor juridice ale societății privesc acele informații referitoare la drepturile asupra activelor, la existența unor litigii, la existența și valabilitatea unor autorizații etc.

Potrivit practicii judiciare în materie, acestă faptă se comite atunci când se încearcă atragerea de fonduri sau de investitori, fie că este vorba de constituirea unei societăți pe acțiuni prin subscripție publică, fie că este vorba de atragerea de împrumuturi prin emisiuni de obligațiuni, fie că este vorba de valorile mobiliare care se oferă public sau se admit la tranzacționare pe o piață reglementată etc.

În ceea ce privește forma de vinovăție, chiar din textul de incriminare rezultă că aceasta poate fi numai intenția, directă sau indirectă, având în vedere că faptele menționate trebuie săvârșite cu „rea-credință” pentru a constitui infracțiune.

2. Cine răspunde?

Din textul de lege se desprind persoanele ce pot răspunde, respectiv fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului și reprezentantul legal al societății.

Important de reținut este că pentru această infracțiune poate răspunde și administratorul de fapt al societății, adică persoana care, deși nu figurează în actele societății ca administrator, exercită în fapt acte de administrare.

3. Raportul cu alte infracțiuni

3.1. Raportul cu infracțiunile de fals intelectual și de fals în înscrisuri sub semnătură privată

În situația în care datele neadevărate la care am făcut referire sunt cuprinse într-un înscris, această infracțiune se prezintă ca o formă specială de fals în înscrisuri sub semnătură privată sau de fals intelectual.

Practic, vom vorbi despre o formă specială de fals intelectual în situația în care documentele sunt întocmite de un funcționar public (în sensul art. 175 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Codul penal) și despre o formă specială de fals în înscrisuri sub semnătură privată atunci când înscrisurile sunt întocmite de o persoană care nu are calitatea de funcționar public.

În acest context, important de menționat este art. 281 din Legea nr. 31/1990, care prevede că, „faptele prevăzute în prezentul titlu, dacă, potrivit Codului penal sau unor legi speciale, constituie infracțiuni mai grave, se sancționează cu pedepsele prevăzute de acestea”.

Astfel, limitele de pedeapsă ale acestei infracțiuni (închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă) trebuie comparate cu limitele de pedeapsă prevăzute de art. 321 Cod penal pentru falsul intelectual (închisoare de la 1 la 5 ani) și cu limitele de pedeapsă prevăzute de art. 322 Cod penal pentru falsul în înscrisuri sub semnătură privată (închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă).

Astfel, (i) când persoana menționată în textul de lege este și funcționar public în sensul legii penale, se va reține doar infracțiunea de fals intelectual, aceasta fiind pedepsită mai sever decât infracțiunea din legea societăților, iar (ii) când respectiva persoană nu este și funcționar public în sensul legii penale, se va reține doar infracțiunea prevăzută în legea societăților, deoarece aceasta este pedepsită identic cu fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată, însă cea dintâi reprezintă normă specială în raport cu infracțiunea din Codul penal.

3.2. Raportul cu infracțiunea de înșelăciune

Totodată, acțiunile și omisiunile prevăzute în textul art. 271 lit. a) din Legea societăților reprezintă și o formă de inducere în eroare. Dacă fapta se comite în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, în afară de una dintre infracțiunile menționate anterior se va reține și fapta de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal, deoarece fapta prevăzută de Legea societăților este una de pericol, nefiind o infracțiune de rezultat/pagubă.

4. Concluzie

În concluzie, precizăm faptul că persoanele menționate de textul legal trebuie să trateze cu maximă atenție informațiile pe care le comunică publicului, asigurându-se că acestea sunt reale, altfel, acestea devin pasibile de răspundere penală.